Granulațiile la șlefuire: de la grosier la fin

Parchetul se șlefuiește în trepte, de obicei de la o granulație de circa 40, apoi 60, până la 100–120 pentru finisaj. Regula de bază este să nu sărim peste trepte, pentru că zgârieturile unei granulații se șterg doar cu următoarea.

Granulația este numărul care arată cât de mari sunt particulele abrazive de pe hârtie sau pe bandă: cu cât numărul este mai mic, cu atât hârtia este mai agresivă. La un parchet masiv vechi, secvența obișnuită începe în jur de 36–40, continuă cu 60 și se termină la 100–120, iar unii meșteri adaugă o ultimă trecere fină, cu 150, înainte de ulei. Detaliile se ajustează după lemn, după starea podelei și după finisajul ales.

De ce se șlefuiește în trepte

O hârtie grosieră scoate repede lacul vechi și corectează diferențele de nivel dintre plăci, dar lasă zgârieturi adânci, perpendiculare pe fibră sau oblice. Următoarea, mai fină, șterge urmele precedente și lasă altele mai mici. Procesul continuă până când urmele devin atât de mici încât finisajul le acoperă și ochiul nu le mai vede.

Regula practică pe care o folosesc atelierele serioase este să nu se sară mai mult de o treaptă. De pildă, de la 40 se merge la 60, nu direct la 100. Dacă totuși se face, zgârieturile de la 40 rămân dedesubt și apar după lăcuire, ca linii clare, mai ales pe lumină laterală. Am descris acest defect în ghidul despre urmele de șlefuire după recondiționare.

Secvența obișnuită, pas cu pas

Cifrele de mai jos sunt orientative. Fiecare mașină și fiecare producător de abrazive are propria scală, iar lemnul influențează alegerea.

1. Granulația 24–40, pentru degroșare. Se folosește pe un lac gros, pe un strat vechi de vopsea sau pe un parchet cu diferențe de nivel. Nu se continuă cu ea mai mult decât este nevoie.
2. Granulația 50–60, pentru uniformizare. Șterge urmele primei treceri și netezește suprafața. La parchetul bine păstrat, aceasta poate fi chiar prima trecere.
3. Granulația 80–100, pentru pregătirea finisajului. Aici se termină de obicei șlefuirea pentru lacuri.
4. Granulația 120–150, pentru finisaj fin. Se folosește la ulei și la unele lacuri, dar nu este obligatorie în toate cazurile.

La margini, cu mașina de margine, se urmează aceeași succesiune, ca marginea să nu iasă în evidență față de mijlocul camerei.

De unde se pornește

Prima granulație nu se alege după obișnuință, ci după ce se vede pe podea. Un parchet cu un singur strat subțire de lac și fără denivelări poate începe direct la 60, ceea ce economisește lemn. Un parchet cu lac gros, îngălbenit, cu vopsea sau cu urme de adeziv cere o trecere inițială mai agresivă. Una cu plăci ridicate la margini, cum se întâmplă la parchetul care a absorbit umezeală, necesită uneori o granulație grosieră doar pe zonele respective, nu pe toată camera.

Un meșter atent încearcă întâi pe o porțiune mică, ca să vadă cât de repede cedează lacul. Dacă pe hârtia fină lacul doar se colmatează, hârtia se schimbă sau se coboară la o granulație mai mare.

Cum influențează granulația finisajul

Finisajul alege ultima granulație, nu invers. Producătorii de lacuri și uleiuri indică în fișa tehnică intervalul acceptat, iar aceasta prevalează asupra oricărei reguli generale.

• Lacul se prinde bine pe o suprafață șlefuită până la 100–120. O șlefuire prea fină poate netezi lemnul într-atât încât aderența scade, mai ales la lemnele dense.
• Uleiul pătrunde în lemn, deci o suprafață prea fină, închisă, absoarbe mai puțin produs. De aceea se oprește uneori la 100–120.
• Chituirea se face la o treaptă intermediară, nu la început, ca amestecul de chit să se potrivească cu lemnul curat.
• Esențele dure, cum sunt stejarul sau fagul, suportă bine secvența de mai sus; lemnele moi se pot șlefui prea adânc dacă mașina nu e condusă cu atenție.

Greșeli care apar la alegerea granulațiilor

Câteva situații care duc la rezultate slabe:

• se începe cu granulația prea fină și lacul vechi nu iese complet, rămânând în pete;
• se sare o treaptă, iar urmele se văd după finisaj;
• se folosește aceeași hârtie prea mult timp, când abrazivul s-a tocit și doar încălzește lemnul;
• se oprește la 60 pentru că „merge și așa”, ceea ce lasă o suprafață rugoasă;
• nu se șterge praful între trepte, iar granulele desprinse zgârie suprafața.

Parchetul herringbone cere atenție în plus, pentru că fibrele merg în direcții diferite, iar urmele se văd mai ușor. Am tratat separat șlefuirea parchetului herringbone.

Ce întrebați meșterul

Dacă lucrarea vă este oferită, cereți să vi se spună în ce ordine se șlefuiește și cu ce granulații se termină înaintea produsului ales. Un răspuns clar arată o lucrare gândită. Dacă vreți să vedeți cum arată o suprafață pregătită corect pentru lac sau pentru ulei, o puteți face cu probele din showroomul nostru de pe Str. Descartes Rene 2, la Cluj-Napoca.