Herringbone cu bordură perimetrală
Bordura perimetrală este un rând sau două de plăci drepte care încadrează spicul pe tot conturul camerei. Ascunde tăieturile neregulate de la pereți, rezolvă pragurile și dă un aspect de pardoseală finită, ca un covor din lemn.
Bordura perimetrală este unul sau două rânduri de plăci drepte, montate paralel cu pereții, în jurul câmpului de herringbone. Ea face două lucruri deodată: încadrează desenul ca o ramă și ascunde tăieturile în triunghi pe care spicul le lasă, altfel, la fiecare perete. Efectul este o pardoseală cu aspect de finisaj complet, iar camerele cu pereți neregulați câștigă cel mai mult din ea.
Ce rezolvă o bordură
Un spic montat până la perete se termină în dinți: fiecare placă taie în unghi, iar la capăt rămân piese triunghiulare mici. Într-o cameră cu pereții drepți, aceste tăieturi pot ieși curate. Într-un apartament vechi, unde peretele are abateri de un centimetru sau doi pe câțiva metri, dinții devin inegali și se văd.
Bordura schimbă situația. Câmpul de spic se oprește la o linie dreaptă trasată cu precizie, iar diferența până la perete este preluată de rama liniară. Abaterea de perete dispare într-un rând de placă care, tăiat pe lungime, se mulează pe perete fără să se vadă. De asemenea, bordura:
- creează o linie curată în dreptul ușilor și al pragurilor;
- permite lăsarea rostului de dilatație la perete, ascuns sub plintă;
- încadrează vizual camera și o face să pară mai ordonată.
Lățimea și numărul de rânduri
Nu există o lățime obligatorie, dar câteva proporții care funcționează:
- Un singur rând de placă, discret, potrivit pentru camere mici și interioare moderne.
- Două sau trei rânduri, care dau o ramă vizibilă și se văd bine în livinguri mari.
- O bordură lată, cu mai multe plăci sau cu lemn de altă esență ori ton, apropiată de ceea ce se numește friză. O găsiți în ghidul despre bordura de parchet.
Regula practică: bordura să fie mai mică decât o zecime din lățimea camerei. Într-o încăpere de 4 m lățime, 20–40 cm sunt de obicei suficienți. O ramă prea lată reduce câmpul de spic și strică proporțiile.
Cum se lucrează, pas cu pas
Ordinea contează, pentru că bordura pornește de la conturul camerei, dar spicul se trasează de la centru.
- Se măsoară camera și se verifică dacă pereții sunt în unghi. Abaterile se notează.
- Se stabilește linia de contur a câmpului, la distanța bordurii față de perete, cu un spațiu pentru rostul de dilatație.
- Se trasează axa spicului și punctul de plecare. Detalii în ghidul despre punctul de plecare la montajul herringbone.
- Se montează câmpul de herringbone, cu tăieturile pe linia de contur.
- Se montează bordura, rând cu rând, iar colțurile se taie la 45° dacă bordura are mai multe rânduri sau se închid în unghi drept dacă are unul.
- Se verifică rosturile dintre câmp și bordură, care trebuie să fie egale cu cele dintre plăci.
Colțurile și pragurile
Colțurile bordurii se rezolvă în două feluri: cu tăiere la 45°, ca la o ramă de tablou, sau cu rânduri care se suprapun în unghi drept. Prima variantă este mai elegantă, a doua mai simplă. În dreptul ușilor, bordura continuă în golul ușii, iar profilul de trecere se potrivește cu ea. Despre praguri, citiți ghidul despre pragurile la modelele în spic.
Când nu merită bordura
Bordura nu se potrivește oriunde. Într-o cameră foarte mică, în care ramă și spic se bat pentru același loc, este mai bine să trasați spicul simplu. Dacă peretele este drept și doriți un desen continuu, care „curge” sub plintă, bordura rupe această continuitate. În spațiile deschise, în care pardoseala trece fără pauză dintr-o cameră în alta, rama poate crea granițe vizuale acolo unde nu vă doriți.
Un alt aspect: bordura cere un material suplimentar și mai multă manoperă de trasare. Costul diferă de la o cameră la alta, iar oferta se face după măsurare.
Ce faceți mai departe
Dacă hotărâți între spic simplu și spic cu bordură, cea mai bună probă este una vizuală: stați cu mostra în mână într-o cameră cu pereții dumneavoastră. În showroomul Total Parquet, de pe Str. Descartes Rene 2, puteți vedea combinații de plăci și lățimi de bordură, iar la o vizită de măsurare verificăm dacă pereții camerei cer rama.
Întrebări frecvente
+Bordura trebuie să fie din același parchet ca spicul?
Nu neapărat. Poate fi din aceeași esență, într-un ton apropiat, sau din una diferită, pentru contrast. Grosimea trebuie să rămână aceeași, ca să nu apară trepte.
+Pot adăuga bordura după ce am montat spicul?
În practică, nu. Bordura se planifică din start, pentru că ea stabilește unde se oprește câmpul de spic.
+Bordura se potrivește și cu chevronul?
Da, principiul este același: câmpul în V se oprește pe o linie dreaptă, iar rama preia diferențele de la pereți. Vârfurile V-urilor se termină însă altfel, deci trasarea se discută separat.
