Parchetul stratificat în două straturi: când se folosește

Stratificatul în două straturi are un strat nobil lipit direct pe un singur suport, deci este subțire și se montează aproape întotdeauna lipit. Îl alegeți când înălțimea pardoselii este limitată sau când lucrați cu elemente scurte, ca herringbone.

Parchetul stratificat în două straturi se folosește mai ales când pardoseala trebuie să fie subțire și lipită pe toată suprafața: renovări cu înălțime puțină, încăperi cu praguri care nu se pot ridica, modele geometrice cu elemente scurte. Placa are doar un strat nobil de lemn și un suport sub el, de regulă de 10–14 mm în total, ceea ce o face mai ușoară și mai ieftin de produs decât una în trei straturi. Prețul acestei simplități este că placa își capătă stabilitatea abia după ce adezivul o prinde de șapă.

Cum este alcătuită o placă în două straturi

Sus se află stratul nobil, adică lemnul pe care îl vedeți: stejar, frasin, nuc sau altă esență, cu grosimi de obicei între 2,5 și 4 mm. Dedesubt este suportul, care poate fi din lamele de rășinoase, din placaj sau din HDF, o placă de fibre de lemn presate. Lipsește furnirul de contrabalans de pe fața inferioară, cel care la triplustratificat echilibrează tensiunile dintre straturi.

Din cauza asta, placa neîmpiedicată de nimic are o oarecare tendință de a se arcui când se schimbă umiditatea aerului. Când este lipită pe șapă cu un adeziv elastic, șapa o ține dreaptă. Pentru comparație, triplustratificatul este construit simetric și poate sta și flotant.

Unde se potrivește

Cele mai bune argumente pentru această construcție vin din situații concrete:

• Înălțime limitată. Când pragurile, ușile sau trecerile spre alte pardoseli nu permit mai mult de 10–12 mm, o placă subțire rezolvă problema. Discutăm detaliile în ghidul despre pardoseala în camerele cu înălțime limitată.
• Lipire pe toată suprafața. Dacă oricum lipiți parchetul, de exemplu peste încălzire în pardoseală, simetria construcției contează mai puțin.
• Elemente scurte și înguste. Plăcuțele pentru herringbone, chevron sau panourile decorative sunt aproape mereu în două straturi, pentru că sunt lipite bucată cu bucată.
• Transfer bun de căldură. Un suport subțire lasă căldura să treacă mai ușor decât unul gros, un avantaj în casele cu pardoseală încălzită.
• Pardoseli mari, la cheie. Pe suprafețe mari, repetitive, lipirea integrală dă un rezultat uniform și silențios.

Unde nu este soluția potrivită

Nu orice încăpere se potrivește cu o placă în două straturi. Câteva avertismente utile:

• Montajul flotant. Unele produse sunt făcute special pentru el și au sistem click, dar în general o placă fără contrabalans pretinde un suport plan și un mediu stabil. Urmăriți ce spune producătorul, nu eticheta de pe cutie.
• Șapă neplană sau umedă. Adezivul nu corectează denivelările mari. O placă subțire repetă imperfecțiunile suportului, iar o șapă prea umedă duce la deformări.
• Locuri cu variații mari de umiditate. În casele nelocuite iarna sau cu aer foarte uscat lângă calorifere, plăcile pot lua o ușoară formă de „barcă”. Despre asta scriem în ghidul despre parchetul și aerul uscat.
• Dorința de multe șlefuiri. Un strat nobil de 2,5–3 mm lasă loc pentru una, cel mult două renovări.

Cum se montează corect

Succesul unei pardoseli în două straturi se decide în mare parte înainte de prima placă. Șapa trebuie să fie curată, fără praf, cu umiditatea în limitele cerute pentru parchet (pentru șapa de ciment, de regulă sub 2,0% la metoda CM, mai puțin dacă există încălzire în pardoseală) și suficient de plană, cu abateri mici pe lungimea unei rigle de 2 m. Apoi se aplică amorsa, iar plăcile se lipesc cu un adeziv recomandat de producător, de preferință elastic.

În apartamentele din blocurile vechi din Mănăștur sau Gheorgheni, unde șapa are adesea denivelări, o nivelare locală înainte de lipire face diferența dintre o pardoseală liniștită și una care scârțâie. Detalii despre pașii lucrării găsiți în ghidul despre montajul lipit vs. montajul flotant.

Două straturi sau trei: cum hotărâți

Nu există o variantă „mai bună” în general, ci una mai potrivită situației. Puteți urma ordinea de mai jos.

1. Măsurați înălțimea disponibilă la ușă și la trecerea spre camerele vecine. Dacă nu aveți decât 11–12 mm, rămâne varianta în două straturi.
2. Întrebați-vă dacă puteți lipi. Dacă da, ambele construcții merg, iar alegerea revine aspectului și grosimii stratului nobil.
3. Dacă vreți montaj flotant, alegeți triplustratificatul sau un produs în două straturi pentru care fișa tehnică permite explicit acest lucru.
4. Verificați șapa: planeitate și umiditate. O șapă care nu trece verificările nu se acoperă cu nicio placă, oricâte straturi ar avea.
5. Comparați grosimea stratului nobil, nu doar grosimea totală. De ea depinde viitorul pardoselii.

Ce faceți mai departe

Dacă aveți dubii asupra construcției unui anumit produs, sunați-ne la 0746 105 948 sau treceți prin showroomul din Str. Descartes Rene 2, unde puteți vedea plăcile tăiate în secțiune. Pentru modelele cu elemente scurte puteți începe cu paginile despre parchetul herringbone.