Parchetul Versailles și panourile decorative

Panourile Versailles sunt pătrate din lemn cu o ramă și lamele împletite în diagonală, asamblate din fabrică și montate ca niște dale mari. Alegerea ține de construcție (masiv sau stratificat), de mărimea panoului raportată la cameră și de finisaj.

Parchetul Versailles se livrează sub formă de panouri pătrate: o ramă de lemn în interiorul căreia lamele scurte se împletesc pe diagonală și formează o rețea de romburi și pătrate. Panourile sunt asamblate din fabrică și se montează ca niște dale mari, unul lângă altul. Pe lângă Versailles există și alte panouri decorative, cu desene diferite în interiorul ramei, iar alegerea dintre ele depinde de construcția panoului, de mărimea camerei și de stilul casei.

Panou decorativ sau model montat placă cu placă

Diferența principală față de herringbone sau chevron este modul în care se construiește desenul. La un model în spic, montatorul așază fiecare placă pe rând și creează desenul pe loc. La un panou, desenul există deja: lamele au fost tăiate, potrivite și lipite în atelier, iar pe șantier se lucrează cu unități mari, de regulă pătrate.

Asta are două consecințe practice. Precizia desenului interior nu mai depinde de montator, ci de fabrică. În schimb, precizia rețelei de panouri depinde în totalitate de trasare: dacă primul rând pornește strâmb, toate rosturile dintre rame se vor vedea strâmbe pe întreaga suprafață. Istoria modelului și etapele montajului sunt descrise separat, în ghidul despre parchetul Versailles, istorie și montaj.

Versailles și celelalte panouri clasice

Versailles este cel mai cunoscut, dar producătorii oferă o familie întreagă de panouri. Le puteți recunoaște după desenul din interiorul ramei:

• Versailles: lamele împletite în diagonală, care formează o rețea densă și foarte ordonată.
• Panouri cu desen în coș: grupuri de lamele paralele, așezate alternativ pe orizontală și pe verticală, ca o împletitură.
• Panouri cu pătrat central: o ramă dublă și un câmp interior simplu, uneori cu lamele în spic.
• Panouri cu nume istorice, precum Chantilly sau Aremberg, cu desene mai complexe, descrise în ghidul despre panourile Chantilly și alte panouri clasice.
• Panouri contemporane: desene geometrice simplificate, cu linii mai puține și lamele mai late.

Numele nu sunt standardizate. Același desen poate apărea sub denumiri diferite la producători diferiți, așa că alegeți după desen și după mostră, nu după eticheta din catalog.

Panouri masive sau stratificate

Panourile tradiționale sunt din lemn masiv, lipit pe toată suprafața. Ele se pot șlefui de multe ori și au o greutate și o soliditate pe care o simțiți la pas. În schimb, lemnul masiv reacționează mai mult la umiditate, iar un panou mare înseamnă multe îmbinări care se pot deschide fin iarna.

Panourile stratificate au un strat nobil din esența aleasă, lipit pe un suport stabil din placaj sau din lamele încrucișate. Sunt mai puțin sensibile la variațiile de umiditate, de obicei mai subțiri și potrivite pentru încălzirea în pardoseală, cu respectarea instrucțiunilor producătorului. Grosimea stratului nobil vă spune de câte ori se va putea recondiționa pardoseala. Comparația detaliată o găsiți în ghidul despre panourile Versailles din lemn stratificat.

Mărimea panoului și proporțiile camerei

Panourile se produc în mai multe dimensiuni, de regulă între aproximativ 50 și 100 cm pe latură, în funcție de producător. Mărimea lor schimbă complet felul în care arată camera.

1. Încăperi mari și înalte: panourile mari lasă desenul să respire și evită senzația de pardoseală aglomerată.
2. Camere de dimensiune obișnuită: un panou mediu păstrează desenul vizibil fără să pară mărunt.
3. Camere mici sau holuri: panourile mici funcționează mai bine, iar montajul pe diagonală poate face spațiul să pară mai larg.
4. Camere cu forme neregulate: o bordură perimetrală ascunde tăieturile de la pereți și oferă un cadru curat pentru rețeaua de panouri.

Un detaliu de planificare pe care mulți îl descoperă târziu: rețeaua de panouri se centrează de obicei pe axa camerei sau pe un element important, cum este o fereastră sau un șemineu. Astfel, panourile tăiate de la pereți au aceeași lățime pe laturi opuse.

Finisajele care se potrivesc panourilor

Panourile decorative vin din tradiția clasică, iar finisajele care le pun în valoare sunt cele care lasă lemnul să se vadă. Uleiul natural sau ușor pigmentat, finisajul afumat și cel periat dau adâncime desenului. Lacul mat sau satinat este preferat acolo unde traficul este mare și întreținerea trebuie să fie simplă.

Finisajele care imită lemnul vechi, cu muchii ușor rotunjite și suprafață lucrată, se potrivesc în casele vechi și în interioarele cu mobilier de epocă. Într-un apartament modern, un stejar natur cu ulei mat face desenul vizibil fără să încarce încăperea.

Cum alegeți panoul potrivit pentru casa dumneavoastră

Pornind de la cele de mai sus, decizia se poate lua în câțiva pași:

• stabiliți dacă aveți încălzire în pardoseală, pentru că atunci varianta stratificată devine prima opțiune;
• măsurați camera și alegeți mărimea panoului după suprafață și înălțime;
• decideți dacă rețeaua merge drept sau pe diagonală și dacă are bordură;
• comparați desenele pe mostre mari, nu pe fotografii;
• alegeți finisajul după cât de intens este folosită încăperea.

Diferențele dintre desene se văd cu adevărat doar când panourile stau pe podea. La Total Parquet vă putem arăta modelele clasice și vă putem ajuta să alegeți dimensiunea potrivită pentru camerele dumneavoastră, după o măsurare la fața locului.