Rosturile din șapă: cum se tratează

Rosturile de dilatație din șapă se păstrează și prin parchet, cele de contracție se pot umple după ce șapa s-a stabilizat, iar fisurile care lucrează se tratează separat. Depinde de tipul rostului.

Înainte de parchet, rosturile din șapă se tratează diferit, în funcție de rolul lor. Rostul de dilatație rămâne un rost și se continuă prin pardoseală. Rostul tăiat pentru contracție, după ce șapa s-a stabilizat, se poate umple cu rășină și se acoperă. Rostul care „lucrează” în continuare cere o analiză a cauzei, nu doar o umplere.

Cele patru tipuri de rosturi

Rostul perimetral

Este spațiul din jurul șapei, la pereți, stâlpi și țevi. Este umplut de execuția șapei cu o fâșie de polistiren sau de spumă. Rolul lui este să lase șapa să se miște fără să împingă în pereți și să împiedice transmiterea zgomotului. Nu se taie și nu se umple cu mortar înainte de parchet.

Rostul de dilatație în câmp

Se află în șapele mari sau în zonele cu forme complicate și desparte șapa în câmpuri independente. Trece prin toată grosimea șapei. Apare des între încăperi sau în dreptul pragurilor și este cel mai important de ținut minte, pentru că parchetul trebuie să respecte acest rost.

Rostul de contracție

Este tăiat în suprafață, pe un sfert până la o treime din grosimea șapei, la câteva zile după turnare. Controlează locul în care apar fisurile de contracție. După ce șapa s-a uscat complet, aceste rosturi pot fi închise, de obicei cu rășină epoxidică sau poliuretanică, după indicațiile producătorului.

Rostul de construcție

Apare când șapa s-a turnat în zile diferite și există o linie de oprire și reluare. Dacă s-a lucrat corect, linia este armată sau prinsă cu conectori. Dacă nu, devine un loc slab, care se poate mișca.

Ce faceți cu fiecare, înainte de parchet

1. Perimetral: rămâne cum este. Fâșia se taie la nivelul pardoselii finite abia la montajul plintei.
2. De dilatație: se verifică traseul lui. Parchetul se întrerupe în dreptul rostului, cu un profil de dilatație care permite mișcarea.
3. De contracție: se măsoară umiditatea șapei, apoi se umple cu rășină compatibilă cu adezivul, după ce nu mai există mișcare.
4. De construcție: se verifică dacă linia este stabilă. Dacă se mișcă, se consolidează cu conectori sau agrafe, înainte de nivelare.

Un reper simplu: dacă un rost se poate mișca pe viitor, nu îl închideți rigid. O umplutură dură dintr-un astfel de rost va crăpa, iar crăpătura se va vedea în parchet.

Există și rosturile structurale, cele ale clădirii însăși, care trec prin planșeu și prin pereți. Ele nu aparțin șapei și nu se închid niciodată cu parchet continuu sau cu adeziv. Dacă locuința are un astfel de rost, de obicei într-un bloc sau într-o clădire mare, el se continuă prin pardoseala finită cu un profil special.

Rosturile și parchetul

Parchetul flotant se poate întinde peste o suprafață mare, dar nu peste un rost de dilatație al șapei. În dreptul lui, parchetul se separă cu un profil. Același lucru se întâmplă la praguri între camere, unde rostul coincide, de obicei, cu trecerea.

Parchetul lipit este și mai sensibil. Dacă pe sub plăci trece un rost în mișcare, adezivul se desprinde în dreptul lui, iar parchetul se bombează sau își deschide îmbinările. Aici nu merită compromisuri: rostul se urmărește pe plan încă din proiect.

Greșeli frecvente

• rostul perimetral tăiat prea devreme și umplut cu mortar sau spumă rigidă;
• rostul de dilatație acoperit cu autonivelant, care arată bine la început, dar crapă la prima variație de temperatură;
• parchet continuu peste două câmpuri ale șapei, în loc de profil de dilatație;
• umplerea rosturilor de contracție cu material prea rigid sau înainte de uscarea șapei.

O fisură nu este întotdeauna un rost. Cum deosebiți o fisură inofensivă de una care se mișcă, găsiți în ghidul despre fisurile din șapă.

Înainte de montaj

Cereți planul sau poza șapei înainte de turnare și notați unde sunt rosturile. Aduceți-ne schița sau fotografii cu rosturile existente, iar la o vizită în showroom sau la fața locului stabilim cum se continuă ele în pardoseala finită. Cu planul în față, profilurile și direcția de montaj se aleg mult mai ușor.