Senzorul de temperatură din pardoseală
Senzorul din pardoseală măsoară temperatura șapei, nu pe cea a camerei, și protejează parchetul de supraîncălzire. Contează unde este montat, cum este limitat și dacă poate fi înlocuit după turnarea șapei.
Senzorul de temperatură din pardoseală este o sondă îngropată în șapă, care spune termostatului cât de cald este stratul de sub parchet. Rolul lui principal este să oprească încălzirea înainte ca lemnul să se usuce prea tare sau să se deformeze. Dacă lipsește, dacă este montat prost sau dacă este setat greșit, parchetul este primul care suferă.
Ce măsoară, de fapt, sonda din șapă
Sonda nu citește temperatura aerului din cameră și nici pe cea de la suprafața parchetului. Ea stă în șapă, de obicei la câțiva centimetri de țeavă sau de cablu, și măsoară acolo. Parchetul și eventualul substrat se află deasupra, așa că la suprafață temperatura este mai mică decât cea citită de sondă, cu o diferență care depinde de grosimea și de rezistența termică a pardoselii.
De aceea, o limită setată la 27–29 °C pe sondă nu înseamnă automat 27–29 °C pe lemn. Pentru siguranță, limita se alege după fișa producătorului de parchet, iar valoarea se verifică la prima utilizare cu un termometru de suprafață.
Mai există o distincție utilă. Multe instalații au două sonde sau o sondă și un senzor de aer:
- Sonda de pardoseală limitează temperatura maximă și protejează lemnul.
- Senzorul de cameră comandă confortul, adică pornește și oprește încălzirea după temperatura aerului.
- Combinația celor două este cea mai sigură: camera se încălzește la valoarea dorită, iar pardoseala nu depășește niciodată limita.
Unde se montează și cum se marchează
Sonda se montează înainte de turnarea șapei, între două ture de țeavă sau cablu, nu deasupra unei țevi și nu lângă tur-retur, unde temperatura este mai mare. Se pune într-un tub de protecție, închis la capătul îngropat, astfel încât să poată fi scoasă și înlocuită fără a sparge pardoseala. Tubul iese în perete, în doza termostatului.
Un detaliu pe care îl vedem uneori trecut cu vederea este poziția pe plan. Locul sondei și traseul tubului ar trebui desenate sau fotografiate înainte de turnarea șapei, la fel ca traseul țevilor. Altfel, la montajul parchetului lipit se poate ajunge cu dalta sau cu mașina de șlefuit exact în zona sensibilă.
Se alege un loc reprezentativ pentru încăpere: nu în dreptul unui geam mare, nu sub un pervaz cu radiator și nu în zona care va fi acoperită de un mobilier masiv sau de un covor gros. Dacă încăperea are o zonă de trecere și una de ședere, sonda se pune în cea mai folosită.
Ce valori setați și cum le verificați
Regula generală, pe care o găsiți și în documentația producătorului, este ca temperatura de la suprafața parchetului să rămână sub 27–29 °C. Producătorii de parchet stratificat și masiv indică de multe ori valori mai mici, mai ales pentru esențele sensibile sau pentru plăcile late.
Un mod simplu de a verifica setarea, după montaj:
- Setați limita sondei la valoarea recomandată de producătorul parchetului.
- Porniți încălzirea gradual, conform pașilor de pornire după montaj.
- După câteva ore de funcționare constantă, așezați un termometru de suprafață pe parchet, într-un loc fără soare direct.
- Comparați valoarea cu limita setată și notați diferența.
- Dacă suprafața depășește valoarea admisă, coborâți limita sondei și repetați măsurătoarea a doua zi.
Valoarea notată este utilă și pe viitor, de exemplu când se schimbă termostatul sau când se pune un covor mare.
Ce faceți dacă sonda nu mai răspunde
Un senzor defect se recunoaște prin afișaje de eroare pe termostat, prin încălzire care nu mai pornește sau, mai rău, prin încălzire care nu se mai oprește. În ultimul caz, pardoseala poate depăși ușor limita, iar parchetul începe să arate rosturi, să se curbeze sau să trosnească.
Primul pas este să vă adresați instalatorului, care măsoară rezistența sondei și o compară cu tabelul producătorului. Dacă sonda a fost montată în tub, se poate scoate și înlocui, fără lucrări la pardoseală. Dacă a fost turnată direct în șapă, soluția este de obicei o sondă de rezervă, dacă a fost prevăzută una, sau un senzor de aer care preia comanda temporar.
Nu lăsați instalația să funcționeze fără limitare de pardoseală pe motiv că „oricum e iarnă”. Un episod de supraîncălzire se vede pe parchet abia după câteva săptămâni, când este greu de legat de cauză.
Ce verificați înainte de a monta parchetul
Cu câteva zile înainte de începerea lucrării, cereți instalatorului sau constructorului să confirme:
- că sonda există în fiecare zonă încălzită separat, nu doar într-o cameră;
- că tubul de protecție este liber, deci sonda poate fi trasă și reintrodusă;
- că termostatul indică o valoare plauzibilă și că limita maximă poate fi reglată;
- că locul sondei este marcat pe plan sau pe pardoseală.
Echipa noastră verifică aceste detalii la vizita de măsurare, împreună cu umiditatea șapei. Dacă aveți un proiect în Cluj-Napoca sau în împrejurimi și nu sunteți sigur ce a rămas montat sub șapă, ne puteți suna înainte de comanda parchetului.
Întrebări frecvente
+Pot monta parchet dacă nu știu unde este sonda?
Se poate, dar riscați să deteriorați tubul sau sonda cu șuruburi, cuie sau cu mașina de șlefuit. Mai bine cereți planul instalației sau cereți instalatorului să localizeze tubul înainte de montaj.
+Este nevoie de câte o sondă în fiecare cameră?
Depinde de modul în care este împărțită instalația. Dacă fiecare cameră are circuit și termostat propriu, fiecare are nevoie de sondă. Dacă mai multe camere funcționează pe același circuit, o sondă reprezentativă poate fi suficientă.
+Sonda poate fi înlocuită cu un senzor de aer?
Doar temporar. Senzorul de aer comandă confortul, dar nu protejează lemnul de supraîncălzire, deci pe termen lung trebuie refăcută limitarea pe pardoseală.
+Cât de des trebuie verificată sonda?
La pornirea sezonului de încălzire merită o privire: termostatul trebuie să arate o valoare plauzibilă, iar încălzirea să se oprească la limita setată. Orice comportament neobișnuit se semnalează instalatorului.
