Duritatea lemnului: scala Janka explicată

Scala Janka măsoară forța necesară ca o bilă de oțel să pătrundă pe jumătate în lemn. O cifră mai mare înseamnă rezistență mai bună la amprente, dar nu spune totul despre cât de bine se poartă o pardoseală.

Scala Janka este testul care stă în spatele afirmațiilor de tipul „stejarul este dur, nucul este mai moale”. Valoarea arată cât de bine rezistă lemnul la amprente și lovituri, dar nu spune nimic despre stabilitate, uzura finisajului sau confort. Citită corect, vă ajută să excludeți alegerile nepotrivite; citită singură, vă poate duce în eroare.

Cum se face testul

Metoda a fost dezvoltată de Gabriel Janka la începutul secolului trecut și a rămas standard în industria lemnului. O bilă de oțel cu diametrul de 11,28 mm este apăsată într-o probă de lemn până pătrunde pe jumătate, adică la 5,64 mm. Forța necesară se notează: cu cât este mai mare, cu atât lemnul este mai dur.

Rezultatul apare în pounds-force (lbf), în kilonewtoni sau în kilograme-forță, în funcție de sursă. În comerț se întâlnește cel mai des lbf, de aceea cifrele din acest ghid sunt în lbf. Testul se face pe lemn uscat la o umiditate standard, pe fața laterală a probei.

Janka și scările folosite în Europa

În America de Nord, Janka este aproape singura scară pe care o veți vedea în cataloage. În Europa, pentru pardoseli se folosește frecvent duritatea Brinell, măsurată conform unui standard european dedicat parchetului, tot printr-o bilă de oțel apăsată în lemn, dar cu un alt mod de calcul. Un producător european vă poate da deci valori Brinell, iar un furnizor de lemn exotic valori Janka. Cele două scări nu se convertesc exact una în alta, însă ordinea esențelor rămâne în mare aceeași.

Dacă vedeți două cifre într-o ofertă, asigurați-vă că vă uitați la aceeași scară și la lemnul uscat la aceeași umiditate.

Valori de referință

Cifrele diferă de la o sursă la alta, pentru că lemnul variază de la un arbore la altul și chiar în cadrul aceleiași plăci. Folosiți-le ca ordine de mărime:

• pin și molid: aproximativ 400–700 lbf;
• cireș: aproximativ 950 lbf;
• nuc: aproximativ 1.000 lbf;
• stejar: aproximativ 1.200–1.350 lbf;
• fag și frasin: aproximativ 1.300 lbf;
• arțar dur: aproximativ 1.450 lbf;
• wenge: aproximativ 1.600 lbf;
• jatoba: peste 2.000 lbf;
• ipe: peste 3.000 lbf.

Veți observa că stejarul, cu o valoare de mijloc, domină piața europeană tocmai pentru că echilibrează duritatea cu stabilitatea și cu prețul. O listă completă, ordonată, găsiți în ghidul despre esențele de lemn ordonate după duritate.

Ce nu spune cifra

Duritatea este doar una dintre proprietățile care contează pe o pardoseală. Ea nu vă informează despre:

1. Stabilitatea dimensională. Fagul și arțarul sunt dure, dar se mișcă mult la schimbările de umiditate, deci pot crăpa sau deschide rosturi mai ușor decât un stejar mai moale.
2. Rezistența la zgâriere. Zgârieturile depind în principal de finisaj (lac, ulei) și de ce cade sau se târăște pe podea, nu doar de lemnul de dedesubt. Nisipul de pe încălțăminte zgârie și lacul pe lemn dur.
3. Aspectul uzurii. Un lemn mai moale cu ulei se repară local; un lemn foarte dur cu un lac fragil poate arăta ciobit la lovitură.
4. Confortul. Pardoselile foarte dure sunt mai obositoare la picior și mai zgomotoase.
5. Prelucrarea. Esențele extrem de dure sunt greu de tăiat, de șlefuit și de lipit, iar manopera poate crește.

Pe scurt, un cireș de 950 lbf, ținut în dormitor și întreținut corect, se poartă mai bine decât un lemn de 2.000 lbf montat prost într-un hol cu trafic intens.

Cum folosiți Janka la alegerea parchetului

Priviți cifra după felul în care folosiți camera. Într-un dormitor sau un birou de acasă, o esență de 1.000 lbf este suficientă. Într-un hol de apartament cu trafic intens, sau într-un living cu animale, avantajul unui lemn de peste 1.200 lbf este real, dar finisajul rămâne decisiv; ghidul despre esențele potrivite pentru casele cu animale intră în amănunt.

La parchetul stratificat, ceea ce se testează este stratul nobil, nu întreaga placă. Un strat de 3,6 mm de stejar are aceeași duritate de suprafață ca unul de 6 mm, dar un număr mai mic de șlefuiri posibile. Întrebați producătorul pe ce lemn și în ce condiții a fost obținută valoarea din fișă și nu comparați cifre din surse diferite fără să știți metoda.

Dacă aveți mostre acasă, un test simplu este să apăsați cu unghia într-o zonă nefinisată de pe spatele plăcii: diferența dintre un pin și un stejar se simte imediat. La showroomul din Str. Descartes Rene 2 puteți face aceeași comparație pe mai multe esențe, una lângă alta.